Povestea îl are în prim plan pe agentul James Day, aflat la un pas să-și piardă insigna din cauza unei misiuni eșuate, care s-a soldat cu moartea unor colegi de breaslă. Astfel, acesta ajunge să fie transferat în Detroit, la secția de poliție condusă de North – singura persoană care poate face față comportamentului vulcanic al lui James, cât și plăcerii sale de a nu se supune regulilor. Astfel, datorită eșecului, i se încredințează acestuia o nouă misiune menită să-i îndrepte cariera, aceea de a o scoate pe Katherine Kenda din centrul de corecție în care e închisă și de a obține informațiile vitale pe care aceasta le deține în legătură cu luptele de stradă de la periferia orașului.

Editura Stylished – Lexi B.Newman

Articolul Karamel – Lexi B.Newman apare prima dată în Librarus.ro.

După șapte ani de la moartea fratelui mai mare, Cassie e pregătită să pună piciorul în prag, mai ales după ce află că tatăl ei, reverend și cu concepții învechite, vrea să o căsătorească cu un băiat al altarului, pe care nu-l cunoaște. Nefericirea și dorința de a se îndepărta cât mai mult de cei care ar fi trebuit să o protejeze, o face să fugă în Brooklyn, orașul în care și Jason s-a refugiat și unde și-a regăsit libertatea.

Însă nimic nu ar fi reușit să o pregătească pentru momentul în care avea să-l cunoască pe cel mai bun prieten al fratelui ei. Acru, retras, agresiv și celebru în lumea artiștilor tatuatori, David Huston nu e deloc încântat să o primească pe micuța Cassie în viața lui și să împartă salonul de tatuaje pe care l-a deschis cu Jason în urmă cu câțiva ani. Cu toate astea, în ciuda firii sale explozive și a comportamentului toxic, slăbiciunea pe care o are față de ea se dovedește a fi veche și imposibil de ignorat.

Fără să-și dorească asta, Cassie se trezește prinsă într-un vârtej de minciuni. Venirea ei în Brooklyn scoate instantaneu la iveală faptul că, tot ceea ce credea despre fratele mai mare, pe care obișnuia să-l venereze în trecut și după care încă jelește, sunt nimic altceva decât minciuni.

E nevoită să înfrunte fața urâtă a singurei persoane care conta în viața ei și despre care descoperă tot mai mult că nu e acel Jason pe care îl cunoștea și, totodată, să-i facă față și lui David, care inevitabil o ispitește să guste câte puțin din fructul păcatului.

Va reuși să le înfrunte pe toate și, totuși, să rămână aceeași Cassie sau va îngenunchea în fața orașului patimilor, așa cum și fratele ei a făcut-o?

Lexi B.Newman

Stylished Books

Articolul Orasul patimilor – Lexi B. Newman apare prima dată în Librarus.ro.

Cāte feluri are dragostea?, ne putem īntreba, pe bun? dreptate, atunci cānd ne desf?t?m citind poezie erotic?. De zeci de ori mai multe decāt num?rul femeilor din toate timpurile, pentru c? fiecare dintre acestea iube?te altfel ?i īn variet??i multiple. B?rba?ii sunt, este adev?rat, mai profunzi, mai statornici, dar mai limita?i, de?i modelul mitic al seduc?torului este unul masculin, Don Juan, avānd ?i o variant? cu biografie real?, Casanova.
Absorbit? de un vārtej al sentimentelor, recurgānd la un imaginar bogat, Sabina Lisievici scrie poezia jocului iubirii, a tr?irilor ?i a pozelor, a stringen?ei ?i a capriciilor. Este ?i patetic?, ?i ironic?, ?i tandr?, ?i decep?ionat?, ?i efuziv?. Oscileaz? īntre un iubit real ?i altul imaginar, ideal. Cum ?tim, dragostea este asimilat? misterului feminin. Ea īns??i enigmatic?, indefinibil?, poate reprima excesele, prin tenta?ia de a armoniza/ umaniza partenerii: „Tu nu o s? m? iube?ti niciodat?/ Cu euforia aman?ilor/ Din primele nop?i cu so?iile altora./ Tu m? vei iubi cuminte, curat/ Pe aceea?i linie melodic? simpl?,/ F?r? ova?ii la scene deschise./ M? vei iubi a?a,/ Pān? cānd ochii t?i/ Nu vor mai lic?ri la ideea/ De cāt de s?lbatic/ M-ai fi putut iubi.” (N-o s? m? iube?ti). Alt?dat?, pentru c? sunt preferate atitudinile contradictorii, ferme, poeta pretinde o schimbare total?, o renovare: „Adun? toate gloan?ele r?zboaielor/ ?i tope?te-le īntr-o/ Form? de inim?/ Pe care arunc-o īn/ Golul ?sta de piept./ Iar cea pe care abia ai smuls-o,/ D?-o unui cāine fl?mānd/ De pe strada ta/ F?r? felinare/ E second-hand!” (Second Hand). Iubita este īngrijorat? ?i de nestatornicia soartei: „O femeie īndr?gostit?/ Ī?i poart? fricile/ Īn sān, īn pāntec/ Pe bra?e…/ Aievea.” (Fobie). Cānd este fericit?, sufletul s?u este invadat de fragran??, de zambile ?i de „Pomi īnmuia?i īn flori/ De zarz?r” (Prim?var?). Elegia desp?r?irii provoc? suferin?e l?untrice, regrete de ne?ters. Chiar timpul īncremene?te: „A īncetat s? mai bat?./ Sunt prins? īntre ultimul s?rut ?i sunetul/ U?ii scār?āind a īnchis.” (Ceasul).
Poeta nu de?ine o re?et? de via??, plute?te īntr-o deriv? existen?ial?, accept? ideea c? existen?a este de?ert?ciune, iluzie, supus? unei eterne reīntoarceri. Chiar iubirea urmeaz? c?i umblate de cānd lumea. Īnceputurile sunt īnfocate, iar sfār?iturile au aspect hibernal. Iubirea se īntāmpl? fie prin tr?irea intens? a clipei, fie īn amintirile fericite, recrudescente. Femeia īns? se dovede?te posesiv?, vrea exclusivitate, suprema?ie: „Cānd m? vei vedea/ Purtānd pulovere largi ?i lungi/ Prin cas?/ S? ?tii c? atunci mi-e cel mai iarn?/ De tine./ M? strāngi ?i m? īnde?i/ Īn co?ciugul acela de metal/ Ce ?i-l nume?ti inim?/ Pentru mine teritoriul ?la sec/ E declarat cucerit ?i īnvins/ Nu mai am ce s?-?i mai iau/ Ai ochii avizi ?i goi/ Barba lung? s?-?i morm?i/ Blestemele īn ea,/ Pe tine nu te mai scap?/ Nici moartea de amintirea mea.” (Frig). O senzualitate discret?, sfioas?, nu lipse?te, pentru c? Sabina Lisievici ī?i asum? calineriile, mofturile, melodramatismul, crizele, a?tept?rile, ?ov?ielile, ispitirile, volupt??ile, dezn?dejdile tuturor femeilor.
Cu toate reiter?rile, cu toat? intensitatea st?rilor, poezia este senin?, confesiv?, sentimentele fiind proiectate īn peisaj, īn anotimpuri, īn nisipul ?i valurile m?rii, īn farul solitar ispitind sinuciga?ii, īn genunea infernului. Exist? o permanent? oscila?ie īntre bucurie ?i melancolie, īn func?ie de evolu?ia afectiv? a autoarei. Cānd apar ezit?ri, lumea devine pustie: „E strada noastr? ?i-au mai r?mas/ Doar/ Greierii r?gu?i?i din ea, felinare ce/ Palid pālpāie/ Ziduri mu?cate de vreme/ ?i amintiri īn rochii lungi ?i albe/ Ce joac? īn t?cere,/ Despletite,/ ?otron.” (Strada b?trān? de amintit). Suferin?ele produse de pierderea iubitului sunt resim?ite mai ales īn memorie, īn preumbl?ri nostalgice prin locurile colindate alt?dat?, īn monologuri desf??urate īn fa?a oglinzii: „Cum s? uit/ O via?? īnh?mat? la dor”. Alteori, bravānd, declar? desprinderea de toate leg?turile īnrobitoare. Pentru a redobāndi iubirea, nu exclude niciun mijloc, inclusiv descāntecul. Īn anumite momente, vārsta o face s? se simt? īmplinit?: „Anul acesta sunt femeia/ Ce o visa?i cānd era?i mici/ Str?lucesc f?r? soare/ Cu o cunun? de flori de cāmp/ ?i salb? de visare./ Anul acesta sunt cea mai femeie!/ Sunt fierbinte ca un/ Trandafir īn fl?c?ri ?i/ Credul? ca un soldat pe cāmpul/ De lupt?./ Dup? 28 de piese de puzzle/ Aruncate atent īn mine” (Linia fierbinte). Imediat, īns?, apare descump?nirea: „Sunt atāt de singur?/ C? nici mie nu-mi/ Vorbesc” (America). Dar, pentru lament?rile, fr?mānt?rile, nelini?tile f?r? sfār?it, leacul īl constituie chiar natura feminin?, tinere?ea ?i īnchipuirea nesfār?it?: „Sunt binecuvāntat? de/ Tinere?ea febril?/ ?i minunea de a putea face/ Dragoste cu tine/ De fiecare dat? cānd īnchid ochii/ F?r? ca nimeni s? ?tie” (Vals pentru Venus).
Cartea Sabinei Lisievici este monotematic?, prezentānd agoniile ?i desf?t?rile unei iubiri pierdute, recā?tigate, iar pierdute, precum ?i st?rile contradictorii prin care trece o tān?r? femeie, īmp?r?ite īntre realitate, reverie, reflec?ie. Face acest lucru cu decen??, cu o simplitate rafinat?, cu o stilistic? minimal?, ca pe nota?iile unui jurnal al vie?ii afective.

Articolul Arde-ma in versuri-Sabina Lisievici apare prima dată în Librarus.ro.

Via?a lui Adrian Niculescu este una sinuoas?, trecānd de la o extrem? la alta ?i, īntr-adev?r, multe dintre īmprejur?rile prin care a trecut aduc cu infernul, poate nu prin gravitatea celor īntāmplate, cāt prin faptul c?, la o vārst? adolescentin?, a fost nevoit s? ia decizii radicale. 

          
M-a impresionat c? n-avea urm? de egoism īn ceea ce-mi povestea ?i c? īn spatele unui b?ie?el costeliv ?i scund a stat atāta determinare īn a-?i salva familia! Niciodat? n-a folosit pronumele posesiv īndreptat c?tre sine „al meu/a mea”. ?i-a sacrificat anii ?i s?n?tatea pentru familie ?i aici  este  un  paradox  cu care  Adrian uime?te: toate acele poveri le vede ast?zi ca pe ni?te experien?e binecuvāntate.

„Dac? n-a? fi fost ACOLO, ast?zi nu eram AICI!” – afirma?ie dureros de adev?rat? ?i, retoric, m? īntreb: cā?i ar sacrifica anii tinere?ii pentru a munci zi lumin?, cā?i ar fi renun?at la pl?cerile ?i ispitele pe care Romānia post-revolu?ionar? le-a oferit la tot pasul?!

Adrian Niculescu a cā?tigat fiecare redut? prin algoritmi judicio?i: trasarea clar? a obiectivelor, īndeplinirea lor cu pre?ul umilin?ei, al muncii excesive ?i o d?ruire nem?rginit?. Azi, ofer? tuturor tot ce-a deprins din lec?iile aspre. Ī?i pune sufletul pe tav? ?i serve?te, f?r? argin?i, pe cei care doresc s? se īnfrupte din bogata sa experien?? de via??.

Articolul Sfarsitul inseamna un nou inceput-Adrian Niculescu apare prima dată în Librarus.ro.

Singur?tatea doare cel mai tare, mai ales atunci cānd ī?i lipse?te cel mai important sentiment: iubirea. 

Iulian nu cunoa?te semnifica?ia cuvāntului familie. Pentru el, via?a de institut este cea care l-a īnv??at s? fie puternic ?i matur, īns? traumele prin care a trecut l-au marcat, iar speran?a de a fi adoptat se risipea cu rapiditate. 

Asta pān? cānd o femeie va īncerca s?-i demonstreze contrariul. Cu o inteligen?? neexplicabil?, Iulian va īncerca s? se integreze īntr-o societate care nu-l accept?, īns? provocarea lui cea mai mare va fi s? uite de prietenul s?u gay. Oare va putea face acest lucru dac? ecesta e tatuat pe pielea sa?

Articolul Iulian Ewing, un barbat nevinovat-Irinel Streche apare prima dată în Librarus.ro.