Mihail Sadoveanu (n. 5 noiembrie 1880, Pascani – d. 19 octombrie 1961, Vanatori-Neamt) a fost un scriitor, povestitor, nuvelist, romancier, academician si om politic roman. Este considerat unul dintre cei mai importanti prozatori romani din prima jumatate a secolului al XX-lea.

Fratii Jderi este un roman istoric scris de Mihail Sadoveanu. Este, de fapt, o trilogie alcatuita din romanele „Ucenicia lui Ionut” (1935), „Izvorul Alb” (1936) si „Oamenii Mariei Sale” (1942, care evoca epoca domniei lui Stefan cel Mare intre anii 1469 si 1475. Tehnica folosita este atat acea a epopeii clasice, homerice cat si acea a romanului de aventuri.

Trilogia Fratii Jderi este o epopee care reconstituie timpul si atmosfera din epoca de stralucire a domniei lui Stefan cel Mare, cuprinsa in perioada 1469 – 1475, dar in acelasi timp o cronica, o legenda, un poem folcloric, un roman realist, un roman de aventura, un roman de dragoste, un roman de familie, un roman social.

Articolul Fratii Jderi – Mihail Sadoveanu apare prima dată în Librarus.ro.

Hanu Ancutei este capodopera idilicului jovial si a subtilitatii barbare. Forma, scrierea e un fel de Il Decamerone (Giovanni Boccaccio); o colectie de o suta de nuvele, scrisa intre 1349 si 1351 in care cativa obisnuiti ai unui han spun anecdote, in site .

Articolul Hanu’ Ancutei – Mihail Sadoveanu apare prima dată în Librarus.ro.

Prin caracterizarea directa, realizata de autor si alte personaje, reies urmatoarele trasaturi fizice:

„Era un om bine facut, putin chel in varful capului, cu ochii foarte blajini. Cand zambea, se aratau sub mustata tunsa scurt niste dinti lungi, cu strunga mare la mijloc. ”

Caracterizarea directa prezinta de asemenea si trasaturile morale, asa cum reies din fragmente: „… invatatura cealalta, sufleteasca (…) ne-o da (…) nu pentru ca trebuia si pentru ca i se platea, dar pentru ca avea un prisos de bunatate in el si pentru ca in acest suflet era ceva din curatenia unui apostol”, dascalul avand un suflet cald, plin de bunatate, a format mintile si sufletele copiilor si a fost pentru ei un model de bunatate sufleteasca.

ii invata din dragoste si devotament, fara a-i pasa de lume si de „viforul de nemultumiri” din jurul sau. Prin fragmentul: „Nu, Domnu nostru nu ne-a invatat niciodata din pricina ca se temea de cei mari”, autorul arata ca dascalul era devotat meseriei sale, pe care o facea cu pasiune si pricepere, era corect si cinstit.

Era un bun organizator, iar in acel coltisor de tara, el nefiind verificat de nimeni, putea sa faca ce dorea, dar el facea ceea ce considera ca era mai bine pentru scoala si pentru elevii sai.

Iubea copiii, pentru care era un adevarat parinte: „ii era drag sa ne invete si parca eram copiii lui.”

Articolul Domnu’ Trandafir – Mihail Sadoveanu apare prima dată în Librarus.ro.

„Iar duduia Lizuca, leganata domol, inchise ochii. Si-n miros de busuioc, la pieptul batranei, cu mirare noua, incepu a-si aduce aminte de intamplarile noptii, la hotarul imparatiei minunilor.”

Articolul Dumbrava minunata – Mihail Sadoveanu apare prima dată în Librarus.ro.

Munteanului i-i dat sa-si castige painea cea de toate zilele cu toporul, ori cu cata. …Cei mai vrednici intemeiaza stani in munte. Acolo stau cu Dumnezeu si cu singuratatile, pana ce se imputineaza ziua.

Cartea prezinta si ilustratii.

Articolul Baltagul – Mihail Sadoveanu apare prima dată în Librarus.ro.