Descriere

Cāte feluri are dragostea?, ne putem īntreba, pe bun? dreptate, atunci cānd ne desf?t?m citind poezie erotic?. De zeci de ori mai multe decāt num?rul femeilor din toate timpurile, pentru c? fiecare dintre acestea iube?te altfel ?i īn variet??i multiple. B?rba?ii sunt, este adev?rat, mai profunzi, mai statornici, dar mai limita?i, de?i modelul mitic al seduc?torului este unul masculin, Don Juan, avānd ?i o variant? cu biografie real?, Casanova.
Absorbit? de un vārtej al sentimentelor, recurgānd la un imaginar bogat, Sabina Lisievici scrie poezia jocului iubirii, a tr?irilor ?i a pozelor, a stringen?ei ?i a capriciilor. Este ?i patetic?, ?i ironic?, ?i tandr?, ?i decep?ionat?, ?i efuziv?. Oscileaz? īntre un iubit real ?i altul imaginar, ideal. Cum ?tim, dragostea este asimilat? misterului feminin. Ea īns??i enigmatic?, indefinibil?, poate reprima excesele, prin tenta?ia de a armoniza/ umaniza partenerii: „Tu nu o s? m? iube?ti niciodat?/ Cu euforia aman?ilor/ Din primele nop?i cu so?iile altora./ Tu m? vei iubi cuminte, curat/ Pe aceea?i linie melodic? simpl?,/ F?r? ova?ii la scene deschise./ M? vei iubi a?a,/ Pān? cānd ochii t?i/ Nu vor mai lic?ri la ideea/ De cāt de s?lbatic/ M-ai fi putut iubi.” (N-o s? m? iube?ti). Alt?dat?, pentru c? sunt preferate atitudinile contradictorii, ferme, poeta pretinde o schimbare total?, o renovare: „Adun? toate gloan?ele r?zboaielor/ ?i tope?te-le īntr-o/ Form? de inim?/ Pe care arunc-o īn/ Golul ?sta de piept./ Iar cea pe care abia ai smuls-o,/ D?-o unui cāine fl?mānd/ De pe strada ta/ F?r? felinare/ E second-hand!” (Second Hand). Iubita este īngrijorat? ?i de nestatornicia soartei: „O femeie īndr?gostit?/ Ī?i poart? fricile/ Īn sān, īn pāntec/ Pe bra?e…/ Aievea.” (Fobie). Cānd este fericit?, sufletul s?u este invadat de fragran??, de zambile ?i de „Pomi īnmuia?i īn flori/ De zarz?r” (Prim?var?). Elegia desp?r?irii provoc? suferin?e l?untrice, regrete de ne?ters. Chiar timpul īncremene?te: „A īncetat s? mai bat?./ Sunt prins? īntre ultimul s?rut ?i sunetul/ U?ii scār?āind a īnchis.” (Ceasul).
Poeta nu de?ine o re?et? de via??, plute?te īntr-o deriv? existen?ial?, accept? ideea c? existen?a este de?ert?ciune, iluzie, supus? unei eterne reīntoarceri. Chiar iubirea urmeaz? c?i umblate de cānd lumea. Īnceputurile sunt īnfocate, iar sfār?iturile au aspect hibernal. Iubirea se īntāmpl? fie prin tr?irea intens? a clipei, fie īn amintirile fericite, recrudescente. Femeia īns? se dovede?te posesiv?, vrea exclusivitate, suprema?ie: „Cānd m? vei vedea/ Purtānd pulovere largi ?i lungi/ Prin cas?/ S? ?tii c? atunci mi-e cel mai iarn?/ De tine./ M? strāngi ?i m? īnde?i/ Īn co?ciugul acela de metal/ Ce ?i-l nume?ti inim?/ Pentru mine teritoriul ?la sec/ E declarat cucerit ?i īnvins/ Nu mai am ce s?-?i mai iau/ Ai ochii avizi ?i goi/ Barba lung? s?-?i morm?i/ Blestemele īn ea,/ Pe tine nu te mai scap?/ Nici moartea de amintirea mea.” (Frig). O senzualitate discret?, sfioas?, nu lipse?te, pentru c? Sabina Lisievici ī?i asum? calineriile, mofturile, melodramatismul, crizele, a?tept?rile, ?ov?ielile, ispitirile, volupt??ile, dezn?dejdile tuturor femeilor.
Cu toate reiter?rile, cu toat? intensitatea st?rilor, poezia este senin?, confesiv?, sentimentele fiind proiectate īn peisaj, īn anotimpuri, īn nisipul ?i valurile m?rii, īn farul solitar ispitind sinuciga?ii, īn genunea infernului. Exist? o permanent? oscila?ie īntre bucurie ?i melancolie, īn func?ie de evolu?ia afectiv? a autoarei. Cānd apar ezit?ri, lumea devine pustie: „E strada noastr? ?i-au mai r?mas/ Doar/ Greierii r?gu?i?i din ea, felinare ce/ Palid pālpāie/ Ziduri mu?cate de vreme/ ?i amintiri īn rochii lungi ?i albe/ Ce joac? īn t?cere,/ Despletite,/ ?otron.” (Strada b?trān? de amintit). Suferin?ele produse de pierderea iubitului sunt resim?ite mai ales īn memorie, īn preumbl?ri nostalgice prin locurile colindate alt?dat?, īn monologuri desf??urate īn fa?a oglinzii: „Cum s? uit/ O via?? īnh?mat? la dor”. Alteori, bravānd, declar? desprinderea de toate leg?turile īnrobitoare. Pentru a redobāndi iubirea, nu exclude niciun mijloc, inclusiv descāntecul. Īn anumite momente, vārsta o face s? se simt? īmplinit?: „Anul acesta sunt femeia/ Ce o visa?i cānd era?i mici/ Str?lucesc f?r? soare/ Cu o cunun? de flori de cāmp/ ?i salb? de visare./ Anul acesta sunt cea mai femeie!/ Sunt fierbinte ca un/ Trandafir īn fl?c?ri ?i/ Credul? ca un soldat pe cāmpul/ De lupt?./ Dup? 28 de piese de puzzle/ Aruncate atent īn mine” (Linia fierbinte). Imediat, īns?, apare descump?nirea: „Sunt atāt de singur?/ C? nici mie nu-mi/ Vorbesc” (America). Dar, pentru lament?rile, fr?mānt?rile, nelini?tile f?r? sfār?it, leacul īl constituie chiar natura feminin?, tinere?ea ?i īnchipuirea nesfār?it?: „Sunt binecuvāntat? de/ Tinere?ea febril?/ ?i minunea de a putea face/ Dragoste cu tine/ De fiecare dat? cānd īnchid ochii/ F?r? ca nimeni s? ?tie” (Vals pentru Venus).
Cartea Sabinei Lisievici este monotematic?, prezentānd agoniile ?i desf?t?rile unei iubiri pierdute, recā?tigate, iar pierdute, precum ?i st?rile contradictorii prin care trece o tān?r? femeie, īmp?r?ite īntre realitate, reverie, reflec?ie. Face acest lucru cu decen??, cu o simplitate rafinat?, cu o stilistic? minimal?, ca pe nota?iile unui jurnal al vie?ii afective.

Informații suplimentare

Autor

Nr.pagini

112

Brand

Stylished

Recenzii

Nu există recenzii până acum.


Fii primul care adaugi o recenzie la „Arde-ma in versuri-Sabina Lisievici”