Cartea nelinistirii-Fernando Pessoa

Edi?ia Richard Zenith
Traducere din portughezć, prefažć ?i note de Dinu Fl?mānd

Aceast? carte aproape mitic?, probabil opera cea mai seduc?toare a lui Fernando Pessoa, e un monolog de o triste?e indicibil?, care surprinde cu o minu?ie halucinant? interiorul cu mii de fa?ete al unuia dintre numero?i s?i heteronimi, Bernardo Soares.

„Cine este Fernando Pessoa?” se īntreba Octavio Paz, adeverind īnc? o dat? c? opera unuia dintre cei mai importan?i, prolifici ?i proteiformi autori ai secolului XX, „investigatorul solemn al lucrurilor futile”, declin? personalit??ile virtuale coexistānd īn sine ?i revelate gra?ie scriiturii ce atribuie fiec?reia o realitate fictiv?. Scris? īntre 1913 ?i 1935 sub form? de panseuri, maxime, aforisme, Cartea nelini?tirii, pseudojurnalul pessoan, este o cronic? a deziluziei ?i a deriziunii izvorāte din convingerea c? via?a e lipsit? de noim?, iar arta nu-i confer? nici un sens. Ferit de privirile contemporanilor, cultivāndu-?i sistematic for?a imagina?iei, Pessoa ī?i construie?te un dublu – Bernando Soares – pe care-l a?az? īntr-un univers personal ireal ?i cu toate astea mai adev?rat, pentru el, decāt lumea real?. Soares, un umil func?ionar īn costume cenu?ii, alege s?-?i petreac? via?a īntr-o izolare aproape monahal?, mai degrab? visānd-o decāt tr?ind-o, privind-o f?r? preten?ia de a o descifra ?i proiectānd asupra ei propriile emo?ii pe care le īncearc? īnchis īntre pere?ii camerei unde ī?i a?terne pe hārtie disperarea. Soares scrie cu luciditate, īndārjire ?i furie, īmpingānd introspec?ia pān? la limita incomunicabilului. Dar dincolo de zidurile care-l īmprejmuiesc se z?re?te urbea. Peisajul citadin este atāt de prezent īn toat? cartea, īncāt fragmentele de īnsemn?ri īncheag? un roman al ora?ului cu care, de fapt, Pessoa are o leg?tur? profund?, īn genul aceleia pe care Baudelaire o are cu Parisul, Joyce, cu Dublinul ?i Kafka, cu Praga. ?i poate tocmai aceste priveli?ti din fascinanta Lisabon?, cu str?du?ele ei īntortocheate pulsānd de via??, poart? cu ele speran?a unei posibile evad?ri.

„Angloman, miop, curtenitor, timid, īnve?māntat īn culori sumbre, reticent ?i familiar, cosmopolit predicānd na?ionalismul, investigator solemn al lucrurilor futile, umorist care nu surāde nicicānd, dar ne īnghea?? sāngele, inventator de al?i poe?i ?i distrug?tor de sine īnsu?i, autor de paradoxuri clare ca apa limpede ?i la fel ca ea de vertiginos, c?ci pentru el a simula īnseamn? a se cunoa?te pe sine, misterios, dar f?r? s? cultive misterul, misterios ca luna la amiaz?, fantom? taciturn? a sudului portughez, cine este Fernando Pessoa?“ – Octavio Paz

Humanitas