Credinta si speranta – Pavel Corut

… ziua a opta începe cu scandal şi necaz. Naveta gaşterilor apare din senin, scapără nişte flăcări şi ne omoară cămilele. Noi am ridicat mâinile sus, strigând că suntem paşnici, în limba română. Lipoveanul a mai adăugat şi o samă de sfinţi din calendarul său multicultural, însă n-a impresionat mai mult decât noi.

Agresorii au tăcut ca porcu’ în păpuşoi, ne-au radiat din nou şi au dispărut. Eu şi Cremene ne-am scuturat de praf şi am aprins câte o ţigară, să ne mai treacă oful. Bălaiul a desfăcut o sticlă de whisky, a sorbit cam jumătate din ea şi ne-a explicat gestul său:

— Asta ar mai lipsi, să mor treaz, să râdă nea Petrică din poarta raiului de mine.

Stefan