Nemurirea-Milan Kundera

Lumea zugr?vit? īn Nemurirea este o lume descompus?, alc?tuit? din cioburi care pe alocuri se īmbin? f?r? fisur? ?i pe alocuri refuz? orice potrivire. Un gest nel?murit, o pereche de ochelari spar?i, o senza?ie tulbure sunt, īn romanul lui Kundera, suduri capabile s? aboleasc? timpul, s? creeze pun?i peste care se trece cu u?urin?? dintr-un veac īntr-altul. Aproape nimic, īn schimb, nu reu?e?te s? apropie personajele prinse īn vacarmul prezentului; mi?c?rile lor ascult? parc? de o nehot?rāt? plutire printre hazarduri ?i alternative. Īntreg derizoriul existen?ei, īncepānd chiar cu ispita inconsistent? a nemuririi, scap? totu?i īn chip straniu de sub imperiul grotescului, atāt de familiar autorului: o tent? de crepuscul r?zbate parc? pretutindeni din fiecare pagin? a acestui minunat roman.

„Moartea ?i nemurirea alc?tuiesc un cuplu de īndr?gosti?i inseparabili, iar cel al c?rui chip se contope?te cu chipurile m??tilor e nemuritor din timpul vie?ii.“ – MILAN KUNDERA