Dincolo de limita aceasta biletul īsi pierde valabilitatea-Romain Gary

La cincizeci ?i nou? de ani, Jacques Rainier pare s? aib? totul. O afacere prosper?, o iubit? tān?r? ?i exotic?, sincer īndr?gostit? de el. Pān? īntr-o zi, cānd o īntālnire nefast?, la Vene?ia, marcheaz? īnceputul declinului pentru b?rbatul aparent invincibil ?i infailibil. Problemelor financiare cunoscute doar de cercul apropia?ilor li se adaug? acum o imens? angoas?, care īi macin? fiecare gānd ?i gest. Terifiat de perspectiva e?ecului ?i a pierderii fiin?ei iubite, Rainier se refugiaz? īntr-o lume a fantasmelor inavuabile. Iar cānd imagina?ia nu īi mai poate oferi solu?ii, īi cere Laurei s? treac? al?turi de el dincolo de limita conven?iilor, īn teritoriul necartografiat al transgresiunii.

„Romain Gary nu a devenit niciodat? un clasic īn adev?ratul sens al cuvāntului. ?i īn aceast? cheie trebuie sa-l citim: iconoclast? ?i inclasabil?, opera lui rezist? oric?rei etichet?ri. De?i e unul dintre cei mai citi?i autori, r?māne izolat īn peisajul literaturii franceze. Gary ?i-a cultivat consecvent imaginea de paria, de cazac al literelor, alegāndu-?i personajele din rāndul saltimbancilor ?i marginalilor. Mereu nemul?umit de sine, de o sensibilitate exacerbat?, a īntre?inut acest mit inventāndu-?i o autobiografie, īncurcānd pistele, ?tergānd indiciile, publicānd sub pseudonim, rāzāndu-?i de buna-cuviin?? literar?, ?ocānd prin ireveren?a fa?? de canoanele stilului ?i ale compozi?iei romane?ti, prin declara?iile sale caustice ?i prin umorul negru.“ – Maxime Decout

Humanitas