Integrala poemelor – Ana Blandiana

„N-am fost īn stare s? scriu altfel decāt ie?ind din via?a mea obi?nuit?, decupānd timpul poeziei din timpul vie?ii… Plecam la scris cum plecau sfin?ii īn pustie, ca s?-l īntālneasc? pe Dumnezeu, iar ceea ce urma avea uneori īntr-adev?r tr?s?turile miracolului. Cānd īncepeam s? scriu, nu aveam senza?ia preaplinului care se revars?, ci mai curānd a uimirii c? trecea prin mine. Cānd se oprea, m? descopeream golit?, pustie ?i, mai ales, cu sentimentul c? este de tot. De?i ?tiam c? mi se mai īntāmplase, de?i īmi spuneam c? ?i de alte d??i mi se p?ruse la fel ?i c? totu?i minunea se repetase, m? uitam la ultima poezie scris? cu sfā?ietoarea convingere c? de ast? dat? este īntr-adev?r ultima, c? niciodat? nu voi mai fi īn stare s? scriu nimic. Iar dac? urm?toarea evadare se dovedea zadarnic? ?i Dumnezeu nu venea la īntālnire, īntāmplarea nu era decāt o verificare īn plus, pentru o perioad?, a acestei convingeri. Rec?deam īn contingent mai deprimat? decāt īn momentul evad?rii, pān? cānd īncet-īncet īncepeam s? simt c? se preg?te?te o nou? iluminare care nu a?teapt?, pentru a se produce, decāt o nou? fug?.“ – ANA BLANDIANA

Humanitas